odmi

Sotronul, caci asa e tradus la noi Rayuella, e cel putzin deocamdata, ultima dintre cartile care m-au reinventat. N-o sa mai vin cu vorbe mari mai tarziu. E o carte care, in spirit postmodern pune accent in egala masura pe istoria propriu-zisa, si pe micile artificii ale constructiei. E un roman pe care il poti citi in mai multe feluri, in sensul ca poti urma ordini diferite ale capitolelor. obtinand lucruri noi in intelegere. Dar, cu toate astea totul se face atat de simplu, fara pretiozitati inutile, ca si cum chiar ai avea nevoie de toate notele si digresiunile alea. In plus, e o poveste cu multa dragoste si pierdere, in parisul impregnat de jazz si cultura neangajata, de scepticism si misticism deopotriva, al anilor 50. Mai e si un grup cosmopolit de artisti zapaciti si vag ratati, si mai ales, un protagonist argentinian cu vocatia aceea a marilor personaje de literatura sud-americana. Daca v-ati plimbat prin paris cu Dumas si Hugo, cu Balzac sau cu Zola, a venit momentul sa-l redescoperiti in acest roman inclasificabil al lui Cortazar.

2022-11-14 17:06